Istanbul'a Höşgeldiniz ! (3) : Croazieră pe Bosfor şi mult soare

   "  O zi, un oraş de explorat de pe apă, două continente, trei nații la un loc şi patru minute de aşteptat în micuțul port din Beykoz, aflat lângă Anadolu Hisarı " : cam acestea sunt reperele croazierei pe Bosfor. Şi bineînțeles, mult soare.




   Îmi amintesc şi acum detaliile: era ora 10: 40 A. M. şi am plecat din campus spre Fortăreața Anadolu, admirând pe drum pantele străzilor înguste care parcă îmbrățişau Bosforul si barcutele de pe raul Goksu.

Anadolu Hisari, cea mai veche constructie otomana din Istanbul



Raul Goksu

   La prima vedere, mă aşteptam să zăresc un vaporaş sau ceva asemănător cu cele din parcul Herăstrău. Îndrăzneam să compar Istanbulul cu Bucureştiul, Bosforul cu Herăstrăul sau campusurile turceşti cu căminele studențeşti din România. Îndrăzneam fiindcă nu cunoşteam adevăratele secrete ale Istanbulului. 
   Când a sosit nava de croazieră, am crezut că va întoarce spre Eminonu. Nu a întors, era pentru noi şi avea de toate: bar, restaurant şi un etaj de unde se vedea panorama mirifică a metropolei.



  Bir limonata, lutfen ! ( O limonada, va rog ! )

   Pe parcursul croazierei am redescoperit că noi, românii, suntem oameni talentați. Am uitat să specific că noi am fost la Istanbul cu un grup de dansuri populare. Îmi amintesc că în timpul croazierei pe Bosfor, în timp ce admiram opulența Palatului Dolmabahce, a avut loc un concurs cu dansuri tradiționale. Erau 3 nații acolo, fiecare având misiunea de a reprezenta cu mândrie țara. Mai concret, România, Estonia şi Bangladesh. Ce credeți? Românii au fost cei mai aplaudați. A fost un sentiment de mândrie, în sensul bun mă refer.
   Croaziera a fost cu adevarat superba, am avut parte de mult soare. Kiz Kulesi stralucea, razele erau oglindite in Bosfor, iar Istanbulul era foarte colorat si contrastat, cu cladiri care imbinau vechiul si noul.

Kiz Kulesi / Maiden' s Tower



                         Mare, deal si o arhitectura deosebita

 Pur si simplu Bosfor

                                                    
   La finalul croazierei, a început brusc ploaia. Imediat după ce am revenit pe tărâm asiatic, am oprit să mâncăm la un restaurant din zonă. Nu am vrut să ,,riscăm,, să servim masa în timpul croazierei, deoarece prețul era dublu. 
   Am luat o decizie foarte bună alegând restaurantul low cost. Patronul era bulgar, iar mâncarea a fost excelentă. Am servit köftele (chifetele), pirinç(orez) şi, bineînțeles, baklava la desert. Am ales specialități turceşti şi am primit drept cadou un çay (ceai). Patronul se mutase in Istanbul şi cunoştea şi el câte ceva despre România. Îl stia pe nea' Nicu (auzise de el, ca mulți alții). Si pe Hagi !


La restaurant, chiar langa port
 
   Am mulțumit pentru masă, apoi am mers în campus, unde am vorbit cu prietenii noştri turci (am devenit prieteni în câteva ore). Am avut multe subiecte de conversație: fotbal, turism, gastronomie turcească şi am început să repet după ei câteva cuvinte necunoscute de mine până atunci. Unul îmi părea foarte comic (cerepsis), care în română înseamnă ticălos. Aşa se alintau ei după ce unul din prieteni tocmai ne arată verigheta şi ne spune: I' m married ! . Atunci am înțeles de ce îl "tachinau". Încălcase convenția. Vai, vai, vai!, cum spun ei. 
   Am invățat că la ei prietenia înseamnă respect şi că glumele bune sunt apreciate. Chiar aşa, am spus şi bancuri în engleză! Ca să nu mai spun că au făcut omletă doar pentru noi, au făcut atâtea gesturi frumoase! 
   De atunci am rămas ataşat de acest oraş, în care aş merge oricând. Da, ştiu, poate sună curajos, însă aş merge oricând aş avea ocazia! Şi încă ceva: de când am fost la Istanbul, am început să învăț limba turcă. E inedită. 
   
   Voi ați învăța o limbă străină pentru a comunica cu prieteni din străinătate? Dacă da, care? 






   

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Istanbul' a Höşgeldiniz ! (6): 10 expresii uzuale in limba turcă pentru toți turistii

Dubrovnik, ,,Perla Adriaticii,,